poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-28 | |
sunt gata să-ți las ultima scrisoare
acum, când păianjenii încă nu dorm mă ajută să țes ultimul fir al melancoliilor când nici un fum nu urcă rotund în labirinturile tăcerii mă așez cu toate zilele pierdute spre sud cu nopțile spre nord, la tine mai am o singură parte nevăzută un singur punct roșu, ca o eroziune de valuri ce varsă ultimele vise într-o vatră de nisipuri când noaptea e zi îmi frâng inima în inele de argint ca o ancoră în port te aștept, să atingem pământul și cerul să-ți vorbesc de mare-n primul rând să-ți spun despre soarta versurilor mele despre dragostea asta cu chip necunoscut legată în valuri de lumină și furtună mă gândesc să fim numai noi doi într-o singură adiere de toamnă să plouă, să mai fumăm o țigară să ne privim fețele șiroaie în aerul liber să te rog dacă într-o zi vei simți nevoia să plângi, să mă chemi nu-ți promit să te fac să râzi dar aș putea să plâng cu tine dacă într-o zi te vei decide să fugi, nu ezita să mă chemi nu promit să te fac să renunți, dar aș putea sa fug cu tine dacă într-o zi vei simți nevoia să nu vorbești cu nimeni, să mă chemi în acel moment, promit, să nu zic nimic dar, dacă într-o zi ai să mă chemi și n-am să răspund să te grăbești să ajungi poate am nevoie de tine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate